Limita maximă a vieții umane, definită de știință, este de 110-120 de ani, iar aceasta nu este o fantezie, ci un potențial inerent genetic.
Recordurile de longevitate, cum ar fi cei 122 de ani confirmați, nu fac decât să demonstreze că pragul de un secol este o realitate destul de realizabilă pentru mulți oameni, relatează corespondentul .
Cu toate acestea, principala sarcină a gerontologiei moderne nu constă în simpla prelungire a vieții, ci în prelungirea perioadei sale active, capabile și depline până la 80-90 de ani. Se pare că genetica determină doar 25-30% din îmbătrânirea noastră, iar restul de 70-75% este epigenetică, adică influența stilului de viață, a alimentației, a activității fizice și a mediului.
Pixabay
Factorul principal aici este o atitudine sensibilă față de propria viață, un nivel ridicat de cultură și responsabilitatea personală pentru sănătate. Se pare că longevitatea noastră nu depinde de genele moștenite, ci de deciziile de zi cu zi.
Prima linie în ratingul tehnologiilor care inhibă îmbătrânirea este restricția calorică rezonabilă. S-a dovedit științific că reducerea aportului caloric cu 20-30% în detrimentul alimentelor grase și dulci poate îmbunătăți calitatea vieții cu aproximativ 20%.
Nu este vorba despre înfometare, ci despre refuzul conștient de a mânca prea mult, deoarece supraalimentarea duce la uzura prematură a sistemului enzimatic și a celulelor tractului gastrointestinal. Mesele ar trebui să fie mai degrabă variate decât abundente.
Interesant este că, potrivit experților, practic nu există longevivi printre vegetarienii stricți. Odată cu vârsta, nevoia de carne roșie scade, dar nu trebuie să renunțați complet la proteinele animale – puiul, curcanul și, mai ales, peștele, în special peștele domestic de râu și de lac, vor fi utile.
Radicalii liberi care accelerează îmbătrânirea pot fi neutralizați cu ajutorul antioxidanților, care sunt abundenți în legumele și fructele roșii proaspete, cum ar fi ardeii roșii. Chiar și o cantitate mică de vin roșu de bună calitate poate beneficia de aceste substanțe, dar cuvântul cheie aici este „mică”.
Activitatea fizică este un factor esențial în activarea metabolismului celular, dar alegerea corectă este esențială pentru longevitate. Gerontologii insistă: nu este vorba de sporturi cu accelerare bruscă, ci de exerciții fizice zilnice – mers pe jos, înot, ciclism.Astfel de activități precum tenisul sau schiul alpin duc la microtraumatisme și la uzura articulațiilor, ceea ce la o vârstă înaintată face mai mult rău decât bine. Medicina modernă oferă, de asemenea, sprijin farmacologic sub formă de bioregulatori peptidici cu efecte dovedite științific, dintre care unii sunt chiar incluși în farmacopeea oficială.
Cu toate acestea, orice pas în această direcție trebuie să fie coordonat cu un medic, iar automedicația este inacceptabilă. Înțelepciunea longevității constă în combinarea miilor de ani de experiență a unui stil de viață sănătos cu realizările medicinei bazate pe dovezi.
A trăi până la vârsta de o sută de ani nu este un scop în sine. Adevăratul scop este să întâmpinăm acea vârstă cu mintea limpede, cu capacitatea de a ne mișca, de a fi interesați de lume și de a simți bucurie în viață.
Longevitatea fără sănătate și vigoare este doar o lungă existență, iar adevărata victorie este atunci când vârsta pașaportului devine doar un număr frumos care nu are nimic de-a face cu starea ta interioară.
Citește și
- Ce se întâmplă dacă un profesor strigă: cum se transformă zgomotul din școală în stres cronic și un buchet de boli
- Când corpul tău vrea să lucreze: cum să-ți găsești cronotipul și să nu te mai lupți cu tine însuți
